Cunti

Storie vere te li cristiani te 'na fiata.
TURISTI SIMU

Nu giurnu tanti anni fa, dò amici, unu napulitanu e unu leccese, datosi ca nun tenianu muti sordi a disposizione per campare, se misera d'accordu cu 'sse 'ndiannu in Romania ca ulianu cu 'ffannu nu pocu te business.
E cussì lu Gennarinu e lu Ronzinu, preparàra nu pocu te cose te purtare addhài. A ddhu paese, tandu, erano richiestissimi li prodotti "Made in Italy",  cussì scera a Napoli e se carecarà te calze a rete, mutandine te pizzu, jeans e giacchè se truavano se purtàra puru 'na decina te stecche te Marlboro.
Se carecàra le robbe intra 'lla cinquecentu bianca ca tenianu a società, e le misera intra alla machina cussì, iatecate alla rinfusa, quandu ianu 'rriare alla frontiera, puru ca la milizia li ruddhava, ianu dittu ca eranu robbe loru. (iddhi ianu pensatu)
E cussì, quandu finalmente 'rriàra alla frontiera, lu Gennarinu scise te la machina cu 'na stecca te sigarette. Lu Ronzinu allarmatu 'ndi tisse: "ma ce stà faci, uèi cu ni arrestanu"? Lu Gennerinu non curante te le parole te l'amicu, trasìu intra 'lla casetta te la milizia e mise la stecca te sigarette sullu bancu e tisse: "scusato, ma chist si possono entràre?". lu militare 'ndi tisse te nò, e ni fice notare ca ìa  stato contrabbando, "queste non possono entrare". “Allora le lascio qua”, gli rispose lu napoletanu. “Certo” respuse lu milite, poi ni cate l’uecchiu 'ntra 'lla machina e bìte tutte nturtigghiate le robbe ca s’ianu ‘ndutte e ni dummandàu: "cosa sono tutte quelle cose"?  "Cose personali" respuse lu Gennaru. "Cose personali va bene, però potevate metterle in una valigia. E come mai state venendo in questo paese"? "Turismo" risposero.  "E va bene entrate pure".
Cussì riuscèra cu trasenu iddhi cu tutte le rrobbe  ca s'ìanu 'ndutte.
A stu puntu lu Ronzino  ni dice: “ma tie sì pacciu, quandu si trasutu cu 'lla stecca te Marboru, m'ha fatto enire nu corpo.
Lu Gennarino: “Sienti Ronzì, a cussì non è corruzione”!?
E cussì ripigghianu  lu viaggio.
Appena fatti 'na ‘entina te chilometri, truàra nu mercatinu rionale  all'ingresso della prima città, e fermati alla prima bancarella te 'na bella vagnona romena, cercàra cu ni indenu tutto.
La vagnona interessatissima, ni dice ca 'ddhai nu putianu contrattare, per via te la milizia ca controlla, e li convince cu 'bannu a casa te l'amica soa. Cussì 'mpena se troano 'nnanti 'lla casa te l'amica, itenu ca puru  iddha è 'na bella piccinna, e trasuti intra 'lla casa te l'amiche ni indenu tutto, persinu le sigarette.
Se pigghianu nu cafè turcu e fannu amicizia, lu ronzinu cu 'lla Gabriéla e lu Gennarinu cu 'lla Eléna.
A ddhu puntu ene spontaneo 'nvitare le vagnone allu ristorante, e cussì facenu.
Le vagnone accettano e la sira annu cu 'lle pigghianu cu 'lla ciquecento vuota e la tasca china te sordi.
Allora, 40 anni fa circa, 'ncassàraa chiui te 300.000 Lire, ca tandu erano nu sacco te sordi, pensati ca lu ristorante per 4 persone custava 50 Lire.
Finita la cena lu Ronzino e lu Gennarino, 'nvitano le vagnone pè 'na passeggiata e cussì 'ncigna na bona intesa fra li giovani, tantu ca dopu la passeggiata se fermanu cu 'lla machina a 'nu viculu 'mpena fore lu paise e le ddò coppie 'ncignanu cu 'se bacianu, ma intra 'lla machina scianu stritti. Cussì lu Gennarinu, ca stìa allu postu te guida, cu dde coste la Elèna, decise cu scinde e cu vàe 'nfondu 'lla strata e lu Ronzinu se 'giustàu megghiu 'ntra 'lla machina cu 'lla Gabrièla.
Dopu nu pocu de tiempu, allu megghiu ca sia 'na coppia sia l'autra, se stà 'mabrazzavanu bueni bueni, lu Ronzinu se 'nde 'ccorse ca 'ncera 'na luce ca ni dia fastidiu. La luce 'rriava propriu de 'ddu mera stianu lu Gennarinu e la Elèna, e riflettia sullu parite te coste a du stia iddhu, e facia intravedere tramite le ombre, tuttu quiddhu ca faciano. A stu puntu lu Ronzinu pigghia curaggiu e scinde te la cinquecentu e se mise a ritare: "Gennarinu, iti ca se ite tuttu"!?
E lu Gennarinu: "Ronzì, che ce ne fotte a noi, noi turisti siamo"!?

L.C.